Începutul

Pentru orice există un început.
Iar azi este un nou început pentru mine. Început de weekend, de vară cu soare și căldură, cu vise și speranțe.
Început de jurnal, la care ”coc” de ceva vreme.
E una din zilele în care ceasul de la mobil e în repaus, în care ora 5,15 nu e o tortură. O zi de weekend în care m-am trezit atunci când ceasul biologic a dictat. Și trebuie să recunosc că măcar pentru atâta lucru îl iubesc. În rest am multe să-i reproșez.
Îmi amintesc însă că odată aveam un ceas mare și rotund, cu clopote deasupra care făceau un zgomot înfiorător. Îl simțeam în fiecare dimineață ca pe o tortură și recunosc că violența din mine s-a manifestat asupra lui.
Însă acum... mi-e dor de această tortură. Tânjesc după sunetul lui strident care putea scula morții.
Și nu sunt sado-masochistă.
E doar o amintire și un sentiment culpabil ce se manifestă pe frontul luptei mele zilnice.
Da, lupt și voi lupta. E un război al meu contra tuturor și al lor contra mea. Știu că uneori voi fi învingător. Alteori cu siguranță voi fi învins. Dar niciodată un om care a renunțat și a acceptat statutul de prizonier.