Și iată răspunsul meu

Mi-aș dori să am șansa să-l cunosc personal pe profesorul Dumitru Constantin Dulcan. Pentru a-i strânge mâna și a privi în ochi un om de o inteligență deosebită, cu o capacitate extraordinară de acumulare a informațiilor.
Un om pentru care viața nu se reduce la Aici sau Acum, fiind privită în termenii infinitului.
Citind una din cărțile lui,  Mintea de Dincolo, am avut revelația răspunsului la o întrebare. Care e întrebarea?
De ce Divinitatea, Spiritul, Energia, Ființa Supremă sau cum vreți voi să-i spuneți, pare uneori nedreaptă și nu distribuie aceeași cantitate de iubire necondiționată la toți? Iar de aici s-au născut alte întrebări. De ce unii se vindecă iar alții mor? De ce rugăciunile au efect doar pentru unii?
Cum întotdeauna este mai ușor să aruncăm vina pe alții, noi exonerându-ne din start... El este vinovat, este nedrept.
Ei bine, nu-i așa. Mingea este în terenul nostru.
Cred din ce în ce mai mult că noi suntem energie, spirit și conștiință (adunate și conectate într-un corp fizic, material). Iar în permanență ne aflăm în legătură cu locul de unde am venit,  Energia Universală.
Tocmai datorită acestor lucruri este absolut normal să existe o punte de legătură între ea și noi. Doar calea de acces este puțin cam dificilă.
Pe de altă parte gândiți-vă ce haos s-ar crea dacă am putea accesa Energia Universală pentru fiecare bagatelă.
Însă această Energie Universală, Spirit, Conștiință, Existență, Dumnezeu, sau cum doriți s-o numiți este ACCESIBILĂ oricui. Și o spun cu convingerea unui om care a negat ani de zile acest lucru, până într-un moment.
E necesar însă să îndeplinim o condiție esențială. Ce înseamnă acest lucru? Religia vorbește de iubire. Poate nu este termenul cel mai potrivit, pentru că noi oamenii facem imediat asocierea cu sentimentul cunoscut.
Pentru a accesa canalul care ne leagă de Energia Universală, e nevoie de ceva mai mult decât iubire. Decât iubirea pe care o cunoaștem noi.
Eu aș descrie ca fiind iubire extazică.
Am auzit de multe ori expresia că energia lucrează pentru tine (te vindecă, te ajută), dacă îi ceri.
Am convingerea că așa este, dar trebuie să știi cum să-i ceri. În momentul în care cerința ta nu e făcută din inimă, nu sunt șanse de izbândă. O să spuneți că un om bolnav, în disperarea lui, face o cerere din toată inima. Așa pare la prima vedere.
Dar, dacă în sufletul acelui om lipsește convingerea că va fi ajutat, are cea mai mică îndoială că se va vindeca, atunci cererea lui e un eșec.
Degeaba repetă zilnic fraza ”Voi fi bine!” dacă nu o și crede. Iar convingerea și lipsa fricii trebuie să vină din interior. E necesară acea încredere fără limite în propria forță și în ajutorul Divin, acea revelație care te face să zâmbești întreaga zi, să te extaziezi în fața lucrurilor mărunte și aparent nesemnificative.
În momentul în care reușești să accesezi canalul energetic propriu (invizibil și ascuns subtil), ai senzația că poți dărâma munții. Crezi în tine și în deciziile tale. Simți efectiv pulsații și tensiuni la nivelul membrelor, ca și cum te-ai pregăti să-ți desfaci aripile.
E o iubire extazică ce nu se poate defini. De aceea este și foarte greu de explicat. Și poate tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-și caute propriul drum spre canalul energetic ce-l leagă de Energia Universală. Iar apoi evoluția lui va fi alta.